Originea Fundatiei Dezvoltarea Popoarelor este legata in mod special de problema copiilor seropozitivi si de anul 1994 cand organizatia italiana AVSI a initiat interventia de reabilitare a pavilionului pediatric al Spitalului de boli infectioase “Dr Victor Babes” din Bucuresti. Astfel, voluntari romani si italieni, pun in 1996 bazele unei organizatii neguvernamentale romane: Fundatia Dezvoltarea Popoarelor.

Inca de la infiintarea sa activitatea fundatiei s-a concentrat in jurul problematicii protectiei copiilor aflati in dificultate, cu un accent special asupra copiilor seropozitivi. In prezent interventia Fundatiei Dezvoltarea Popoarelor in favoarea a peste 2100 copii din toata tara. Principalele zone de activitate sunt: Bucuresti (copii HIV+ abandonati sau in familie – prevenirea abandonului si alternative la institutionalizare: case de tip familial, familii de plasament), Cojasca- judetul Dambovita (interventie integrata in favoarea membrilor comunitatii rroma), Arad (orientarea si formarea profesionala a persoanelor in dificultate, prevenirea abandonului in maternitate, imbunatatirea conditiilor de viata ale copiilor din institutii), Cluj (interventie socio-educativa in favoarea copiilor provenind din familii sarace).

In viziunea Fundatiei Dezvoltarea Popoarelor “Fiecare persoana trebuie sa se afle in posibilitatea de a-si valorifica talentele cu care a fost inzestrat”. Astfel misiunea organizatiei priveste desfasurarea de programe in favoarea copiilor si tinerilor a caror dezvoltare este pusa in pericol de lipsa unei familii, de boala sau saracie.

Pe plan national Fundatia Dezvoltarea Popoarelor este membra a Forumului Roman pentru copiii bolnavi de HIV/SIDA si familiile acestora, a Federatiei Organizatiilor Neguvernamentale din Protectia Copilului (FONPC) si a Federatiei ProChild.

Fundatia Dezvoltarea Popoarelor este afiliata unei retele internationale ce reuneste 24 de asociatii si organizatii nonguvernamentale din toata lumea sub numele AVSI Network, organizatii care impartasesc aceeasi metoda de interventie. Cele cinci puncte de metoda se refera la: „centralitatea persoanei” in derularea oricarei interventii, „a pleca de la pozitiv”-ul care exista in orice situatie indiferent cat de dramatica, „a face impreuna cu” caci daca un proiect “vine de sus” si nu presupune o participare ci doar asistenta, este violent si ineficient, dreptul de „a dezvolta structuri intermediare si subsidiaritatea” din care deriva „parteneriatul” ca metoda pentru a raspunde la o nevoie intalnita.